• EMAIL

    office@aat.ro

  • Informatii

    +4 0730.596.750

23

nov.

2017

SCURTA ISTORIE A ANVELOPELOR

de, admin Fără categorie Comentarii: fara comentarii

Una dintre cele mai importante etape in evolutia societatii umane, a constituit-o aparitia in urma cu aproape 6000 de ani a rotii, fapt ce a facilitat deplasarea indivizilor dintr-un punct in altul, mai rapid si mai eficient.
Daca initial rotile se regaseau sub forma unor discuri de lemn, treptat, treptat au aparut rotile cu spite care erau mult mai usoare si permitau atingerea unor viteze de deplasare considerabil mai mari.
Secolul XIX aduce cu el o alta descoperire marcanta si anume, cauciucul natural, produs de arborele de cauciuc, care a si devenit de altfel cel mai cultivat arbore din lume.

Thomas Hancock a fost cel care in anul 1819, a constatat ca din cauciucul prelucrat cu diferiti aditivi rezulta o substanta densa si plastica. Tot el a fost cel care a remarcat modificarile consistentei cauciucului, care devenea moale si lipicios la temperaturi inalte si dur si casant la temperaturi scazute.
Descoperirea absolut intamplatoare a procesului de vulcanizare, facuta de Charles Goodyear in anul 1839, prin adaugarea de sulf in masa de cauciuc, a condus la crestera elasticitatii cauciucului.
Proprietatile demonstrate ale cauciucului (deformabil, elastic, rezistent si aderent pe toate tipurile de suprafete) au determinat ca acesta sa devina materia prima de neinlocuit, de peste 100 de ani in industria constructiei de anvelope, care consuma peste 70% din productia mondiala de cauciuc.

Primele anvelope au aparut in ultimul deceniu al secolului XIX si au fost fabricate din mai multe straturi de tesaturi acoperite cu piele, ce aveau rolul de a proteja un tub de cauciuc umflat cu aer.
Inventatorii acestei tehnologii primitive au fost inginerul Robert W. Thompson si medicul veterinar John B. Dunlop. Cu timpul imbracarea tesaturii s-a realizat din cauciuc, dar acest sistem prezenta atat avantaje, cat si dezavantaje. Avantajele erau legate de silentiozitate si confort, in timp ce dezavantajele constau in rezistenta redusa si costurile ridicate.

Anul 1891 este unul de referinta in istoria anvelopelor, fratii Michelin – Andre si Eduard, realizand prima anvelopa demontabila din lume.
Tehnologia inventata de ei si-a dovedit viabilitatea in cadrul unei curse auto la care cei doi frati au participat cu o masina de conceptie proprie, echipata cu anvelope ce puteau fi demontate si remontate in interval de 10-15 minute. Aceste anvelope au permis atingerea unor viteze mai mari de 30 km/h, in conditii de confort imbunatatite.

Incepand cu 1920, stratul acoperitor al anvelopelor s-a realizat din pliuri dispuse alternativ, care se incrucisau in unghiuri de 20-30 de grade, asa numitele anvelope diagonale. Confortul si siguranta conferite de acestea au facut ca ele sa ramana neschimbate timp de peste 30 de ani.

Evolutia galopanta a industriei de anvelope, a facut ca la jumatatea secolului XX sa fie inovat si fabricat cauciucul radial tot de catre fratii Michelin, cu carcasa dispusa in arcuri drepte, diferit de celelalte modelele anterioare, diagonale, care aveau ranforsare metalica incrucisata.
Atu-ul major al anvelopelor radiale este conferit de banda de rulare independenta de flancuri, care ii confera o stabilitate la rulare superioara si o durata de utilizare sensibil mai mare fata de anvelopele cu pliuri incrucisate.

De la inceputuri si pana in prezent dezvoltarea anvelopelor din punct de vedere al performantelor si al securitatii a evoluat cu repeziciune. A crescut foarte mult perioada de utilizare a anvelopelor de la 1.000 – 1.500 km pentru primele anvelope, la 7.000 – 10.000 km in prima parte a secolului XX si ajunge la 40.000 – 50.000 km la momentul actual.